20 Ianuarie – Meditația zilei

Ioan 8:31 Şi a zis Iudeilor, care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi într-adevăr ucenicii Mei.

Cel mai greu se schimbă un om care are deja o religie a sa, religie care nu l-a păcălit niciodată. Religie care i-a promis ceva și care i-a oferit și sentimentul că i-a dat ceea ce i-a promis. Religie care este crezută de alte sute și mii de oameni – în numărul mare de co-religioși se găsește oarecare confort și confidență. Doar nu or fi toți greșiți!

Iudeii aveau religia lor. Pe vremea lui Isus această religie fusese în sânul națiunii iudaice de multe secole. În religia aceasta au trăit și murit Avraam, Isaac și Iacov. A venit Moise și a rafinat religiaa sintetizat-o și a adăugat lucruri noi mandatate de Dumnezeu, cum ar fi cele zece porunci. Apoi Moise a numit preoți. Aceștia au continuat să explice legea și religia iudeilor. S-au explicat toate legile și explicat din nou. S-a despicat firul în patru și apoi în 16! S-a documentat totul în scris. Au fost școli rabinice diferite, fiecare dezvoltând sisteme diferite ale aceluiaș schelet religios, fiecare cu proprii lor învățători și ucenici.

Religia aceasta a avut eroi. Cartea către Evrei îi enumeră pe câțiva dintre aceștia și-i numește eroi ai credinței. Religia aceasta era ancorată nu dor într-un trecut glorios dar și într-un prezent plin de speranțe pentru viitor. Din timpuri străvechi Dumnezeu a promis că într-o zi va veni un erou special, uns și trimis chiar de Dumnezeu. Acesta va fi Mesia. El va fi eroul după care nu va mai fi nici un alt erou. Ceea ce va face el pentru poporul acestei religii care a dat această carte specială va fi veșnic: nu va mai putea fi desfăcut de nimic și de nimeni, nu va putea fi schimbat, stricat sau înlocuit. În Mesia se vor împlini toate făgăduințele lui Dumnezeu și speranțele poporului.

Au apărut în timp mulți „mesia”. Unii au avut o viață scurtă alții mai lungă, unii au realizat ceva alții nimic, doar încercări nereușite de răsturnare a jugului roman de pe grumazul poporului religiei. De ce jugul roman? Pentru că, conform celor ce credeau această religie, romanii erau acum piedica de moment ce stătea în calea libertății și fericirii lor.

Noi ne fixăm câte un dușman temporar și în el înmagazinăm toate frustrările noastre, pe el punem toate problemele noastre. Dacă aș fi mai frumoasă, de aș avea mai mulți bani, mai multă școală. Dacă aș locui în acel oraș, de aș fi căsătorit cu femeia (bărbatul) aceea/acela, dacă ar fi copiii mei așa…, dacă… Așteptăm mereu că ceva, cumva, cândva va veni și ne va scăpa din labirintul în care ne învârtim fără să găsim ieșirea. Problema nu este dată de ceea ce percepem noi ca obstacol în calea realizării noastre, ci că noi suntem morți în păcatele noastre. Păcateul e problema. Isus nu avenit să ne scape de romani sau să ne dea bani sau să ne facă mai frumoși. El a venit să ne scape de păcat.

Iudeii așteptau un eliberator, un Mesia. Și a venit Isus. Mulți au urmărit semnele și faptele sale. Mulți au auzit cuvintele sale și nu în puține inimi s-a născut credința că omul acesta special, care vorbește cum nu a mai vorbit nimeni niciodată ar fi posibil să fie Mesia promis de Dumnezeu cu veacuri în urmă. El făcea minuni, dădea de mâncare la mii de oameni, le vindeca bolile și confrunta pe fățarnici.

Credința! Da, dar ce facem cu religia părinților noștri? Ce facem cu ceea ce am crezut și susținut de-o viață? Ce facem cu Moise și cu David, și cu Solomon? Uite, Mesia acesta zice că el era înainte și de Avraam și că e mai mare decât Solomon, acela care a construit templul religiei noastre! Nu am putea uni religia noastră cu învățăturile acestui nou mesia? Nu am putea oare obține o sinteză din ce e mai bun în religia noastră și ce zice Mesia?

Ori aici Isus Cristos, Mesia, solicită exclusivitatea. Vrei să fii ucenicul Meu, întrebă El? Trebuie să crezi (așa cum deja ai crezut) în cuvintele mele și să rămâi în această credință! Dar ce să fac cu învățăturile înaintașilor mei? Tu zici, „ați auzit că s-a spus, dar Eu vă spun!” Ajunge ceea ce spui tu? Putem abandona ceea ce ni s-a spus? Îți dai seama cât este de dificil? Să lași pe tata și pe mama și să te urmez pe tine, numai pe tine!?

Să nu credeți că nouă ne e mai ușor. Avem cu toții religiile noastre. Credem că dogma penticostală e cea mai bună. Sau cea baptistă. Sau ortodoxă. Avem versetele noastre preferate, avem eroii noștri, avem tradițiile noastre. Și în învățătura și practica noastră amestecăm adesea spusele lui Isus cu precepte omenești care ne sunt dragi. Câteodată chiar mai dragi decât ce a spus Isus. Ori Domnul cere exclusivitatea. El nu vrea ca la ce a spus El să adăugăm ce ni se pare nouă de preț. Varianta păstrării unui amalgam de religie de-a noastră cu ceva din cele spuse de Isus va duce la un Mesia neadevărat, format în imaginația noastră. Un fel de idol, nimic mai mult! Și asta nu ne va elibera de problemele noastre.

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.