21 Ianuarie – Meditația zilei

Romani 8:11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.

Probabil că noi nu ne gândim la noi înșine ca la o… casă! Dar, suntem! În noi se nasc, trăiesc sau câteodată mor idei, vise, aspirații, dorințe, pasiuni. În noi locuiesc muzică, versuri, sentimente. Purtăm în noi chipuri de ființe dragi, amintiri, elemente de istorie și geografie, de științe exacte. În noi locuiesc liderul sau urmașul, învățătorul sau ucenicul, rebelul sau închinătorul.

Câteodată, așa la nervi, descoperim că-n noi locuiește o ființă urâtă, pe care nu vrem s-o mai vedem niciodată. Alteori din noi iese un om bun, milos, care oferă o mână de ajutor unui nevoiaș și pe acesta am vrea să-l vedem cât mai des. Unele lucruri sau manifestări le simțim parcă mai „acasă” în noi, în timp ce altele nu știm de unde vin și unde se duc.

În versetul zilei Pavel ne propune că este posibil ca Duhul Sfânt să locuiască în noi și apoi ne vorbește despre consecințele acestui fapt.

Isus a promis Duhul astfel: Ioan 14:16-20 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângîietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor), care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi. În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine, şi că Eu sunt în voi.

Duhul nu vrea să vină ca musafir. El vrea să vină ca locatar. Da nu poate veni ca locatar fără să vrea să preia conducerea noastră. El vrea să vină ca să fie „șeful” nostru. Să ne vorbească, să ne învețe, să ne călăuzească. Să ne mângăie, să ne mustre, să ne îmbărbăteze sau să ne avertizeze. El vine să preia viața noastră.

Ca locuință a Sa, Duhul ne va transforma astfel încât el să se simtă bine în noi; să fie cu adevărat „acasă”. Venirea sa aduce mângăiere și confort, dar aduce și lupte. De ce? Pentru aceasta: Galateni 5:17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi. Firea noastră cea veche vrea una, Duhul vrea alta. Începe lupta. Cui ne vom supune? Pe cine vom asculta? Al cui glas? Astfel venirea Duhului în viața noastră este în vederea transformării noastre, dar nu în vederea unei vieți liniștite și fără probleme.

Duhul va folosi orice ocazie să ne transforme. Câteodată va folosi durerile noastre. Alteori, bucuriile, dar acestea mai rar decât durerile! Uneori vom învăța din greșelile noastre. Dar dacă ne lăsăm locuiți de Duhul, noi vom învăța. Noi vom fi transformați.

Acesta este numai începutul avantajelor locuirii Duhului în viața noastră. Noi nu ne-am pus nădejdea în Cristos doar pentru această viață. Dacă am fi făcut aceasta, am fi cei mai nenorociți dintre oameni (1 Cor 15:19). Noi așteptăm învierea din morți. Acesta este scopul la tot ce ne face Duhul în viața aceasta: viața veșnică. Și Cuvântul lui Dumnezeu ne garantează că dacă Duhul Sfânt locuiește în noi, cel ce a înviat pe Cristos din morți, adică Dumnezeu Tatăl, ne va învia și pe noi în ziua aceea.

Versetul 10 spune că duhul nostru este viu din pricina învierii adusă prin nașterea din nou, dar că trupul nostru este muritor. Noi vedem aceasta de câte ori ne îngropăm câte o cunoștință sau rudenie. Într-o zi vom muri și noi și trupul nostru va fi pus în mormânt. Dar Dumnezeu Tatăl ne va învia trupurile moarte!

Cine te locuiește pe tine? Chestia aceasta este foarte serioasă – e o problemă de viață sau moarte!

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.