25 Ianuarie – Meditația zilei

Psalmi 33:21  Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfânt.

M-am uitat într-un dicționar ce înseamnă „bucurie”. Este „un sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească.” O altă definiție este „desfătare, mângâiere, mulțumire, plăcere, satisfacție.” Imaginea oferită nu este una de râset dar nu exclude și această manifestare a bucuriei. A avea bucurie nu înseamnă a avea fruntea neîncruntată niciodată. Nu înseamnă a nu avea probleme în viață. Nu înseamnă nici a avea bani destui sau sănătate perfectă. Nu înseamnă nici a avea o căsătorie bună și copii ascultători și premianți la școală și la sport. Acum, acestea de mai sus dacă nu ajută bucuria, nu o nici împiedică. Adică, nu-i nici un bai să le ai pe toate acestea.

Dar am găsit câțiva dintre oamenii cei mai satisfăcuți și bucuroși în viață fără să aibă mai nimic. Și nu, nu erau bucuroși că nu au nimic ci doar nu priveau verbul „a avea” ca pe o necesitate a bucuriei lor.

Eram adolescent și am fost trimis de părinți la țară unde locuia bunicul din partea mamei. Mama mi-a atras atenția să nu cumva să nu merg să vizitez pe fratele cutare. Acum acel frate era paralizat și se bucura de câte ori îl vizita cineva, deoarece la țară nu prea avea nimeni timp să se ocupe de el în plină vară când toți erau ocupați cu muncile agricole.

Mi-am făcut curaj și m-am pregătit cu versete biblice cu care să-l încurajez pe fratele acela. Nu-l mai văzusem niciodată pentru că numai recent a fost mutat la o fată de-a lui ce locuia în acest sat. A locuit în alt sat la un alt copil de-al lui. Când am ajuns la adresa unde locuia, am găsit acasă ceva copilandru, restul familiei fiind așa cum ziceam, la munca câmpului. Copilul mi-a spus că cel pe care-l caut este în… grajd. Am intrat în grajd și l-am văzut. De fapt, înainte de a-l vedea, l-am simțit. Mirosea îngrozitor. Nu avea nimeni timp de el poate cu zilele, adică de igiena lui personală și de acolo provenea mirosul. În plus, erau zile de vară și transpirație, era cald tare afară.

După ce m-am obișnuit cu mirosul și cu semi-întunericul am stat pe un taburet și l-am privit mai atent pe cel pe care-l vizitam. Era culcat pe un pat de scânduri ce era atârnat de tavanul de bârne. Peste scânduri au fost aruncate niște paie, care au fost acoperite cu o pânză ce acum avea culoarea unui sac murdar. Fața lui strălucea de bucurie și mulțumire. A propus o cântare, „o de-aș avea eu limbi o mie, și mii de buze să cuvânt, pe tonuri vii o armonie spre slava celui pururi sfânt, i-aș mulțumi de ce-ai făcut, cu mine, fiul cel pierdut.”  Am cântat apoi am deschis Biblia. Dar el o știa aproape pe de rost. Mi-a explicat că citirea Bibliei și cântarea e tot ce i-a mai rămas și se bucura când mai trecea cineva pe la el. Nu am avut cu ce-l încuraja, dar el m-a încurajat pe mine.

Am plecat zidit din această vizită. Unul ce aveam mai puțin, ce nu se putea nici mișca l-a încurajat pe cel tânăr și plin de viață ce avea viitorul în față.

Bucuria nu depinde de circumstanțele acestei vieți. Vorbesc de bucuria aceea reală, nu de bucuria lumii. Eu cred că bucuria creștinului este o rezonanță a inimii răscumpărate la bucuria lui Isus: Ioan 15:11  V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină. Este bucuria „vederii” lui Isus cel înviat și viu în vecii vecilor: Ioan 16:22  Tot aşa şi voi: acum Sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră. Este particulară creștinului deoarece ea provine din credință: Romani 15:13  Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa.

În versetul zilei Psalmistul vorbește despre bucurie ca rezultat al încrederii în Dumnezeu. M-am uitat în original și am văzut că termenul folosit pentru „încredere” înseamnă (printre altele) a simți siguranță într-un refugiu permanent, spre deosebire a a găsi refugiu de urgență sau în mod precipitat (cum ar fi sub un copac). Este un refugiu la care te-ai gândit și l-ai ales conștient.

Încrederea aceasta nu apare numai la nevoie, când nu mai ai nici o șansă și zici, „hai să încerc și la Dumnezeu!” Dumnezeu devine primul la care alergi și-ți încredințezi lui soarta ta. El este Protectorul tău, ajutorul tău care nu lipsește niciodată în nevoi. El este stânca ta, locul tău de refugiu, cetatea tare care e adăpostul tău permanent.

Bucură-te că îl ai pe El! Cei mai mulți nu știu despre Domnul, dar tu arată bucuria mântuirii sale în viața ta și pe fața ta!

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.