05 Februarie – Meditația zilei

Psalmi 1:1-2 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

Termenul de „ferice” a fost definit în fel și chip. Definițile vorbesc despre o stare de binecuvântare, despre o stare de mulțumire, de plinătate. Cine este declarat de către Dumnezeu ca fiind „ferice” acela este cu adevărat fericit! Iar Luther spune că profetul, când vede că asemenea oameni sunt atât de rari pe pământ nu se poate abține să nu exclame, „ferice de omul acela care…!”

Cui îi e la îndemână acestă fericire? Unui om special. Special nu pentru că e mai frumos, mai bogat sau mai deștept decât alți oameni, ci special din cauza felului în care tratează tot ceea ce este rău: deciziile și felul de a le lua ale celor răi (sfatul lor), felul de comportament al oamenilor răi (calea lor) și locul în care cei răi s-au stabilit și stabilizat (scaunul lor).

În rău se progresează (sau regresează?) din aproape în aproape. Mai întâi e un gând, apoi o faptă, apoi un obicei. Înțelepciunea populară a surprins asta când a spus, „cine fură azi un ou, mâine fură un bou.” Pavel spune asta lui Timotei: 2 Timotei 3:13 Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău. Omul rău umblă, se oprește și apoi se așează în răutate. Progresia se vede și când privim la condiția celui rău: mai întâi e doar rău, apoi e păcătos și-n cele din urmă își bate joc de altul, în general de cel bun și-n ultimă instanță de Dumnezeu.

Prin constrast, cei credincioși merg în cealaltă direcție: Proverbe 4:18 Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Și Pavel spune ceva asemănător: 2 Corinteni 3:18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. Iar un poet de cântare întreba și el, „te ridici, sau cobori?”

Pe loc nu vei sta: ori vei merge spre bine ori spre rău. Ioan spune că există un moment în viața fiecăruia când nu se poate decât merge pe calea pe care a pornit: Apocalipsa 22:11 Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!

Nu poți trăi în vid sau între două stări. Dacă nu umbli/oprești/stai în păcătoșenie atunci faci altceva: îți place Cuvântul lui Dumnezeu! De fapt, Cuvântul lui Dumnezeu te va apăra de păcat: Ps 119:11 Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! Sună simplu dar nu este. Ai încercat vreodată să citești regulat Biblia? Dar să memorizezi textele? E ușor? Majoritatea răspund că e greu, pentru că este!

Firea noastră se luptă cu tot arsenalul la dispoziția ei ca să nu citim și de fapt să nu ne placă Cuvântul lui Dumnezeu. De fapt, ca să fii dus de apă nici nu trebuie să faci mare lucru; este destul să nu faci nimic! Dar dacă vrei să mergi contra curentului, trebuie efort.

O să-mi spui, „stai așa puțin! Aici se zice că își găsește plăcerea, nu zice că se depune efort!” Și ai dreptate, dacă tu crezi că înainte de a obține plăcerea nu ai nevoie de nici un efort. Nu te poți uita cu satisfacție la diplomele tale fără efortul de a fi învățat. Nu poți cânta la instrument bucățile muzicale care cer virtuozitate fără ore și ore de repetiții în care te dor mâinile, tendoanele, degetele ș.a.m.d.
Deci ai două propuneri în fața ta. Una va trebui s-o alegi. Și chiar nealegând nici una ai ales de fapt una! Ce vei face azi? Dar de azi înainte?

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.