06 Februarie – Meditația zilei

Neemia 9:33 Tu ai fost drept în tot ce ni s-a întâmplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut rău.

Până și cei care-s „copiii lui Dumnezeu” au nemulțumiri cu tatăl lor. Ne gândim că Dumnezeu nu a fost întotdeauna drept cu noi: ar fi putut face mai mult pentru noi și mai bine. M-ar fi putut apăra de acel accident, m-ar fi putut ajuta la acel examen, m-ar fi putut da un copil mai sănătos, m-ar fi putut da un soț mai blând și mai iubitor, mi-ar fi putut da o soacră mai cumsecade… dar nu a făcut-o!

Avem sentimentul că dacă Dumnezeu e Dumnezeu iar noi suntem aici pe pământ El ar avea anumite obligații pentru noi. De ce nu-și respectă obligațiile? De ce lasă uragane și tsunami? De ce îngăduie cutremure de pământ? De ce mor copiii înfometați? De ce mor mamele la 10-11 copii? De ce a lîsat ca să se întâmple divorțul părinților mei? De ce, de ce, de ce?

Unde era Dumnezeu când mi s-a întâmplat… Dar acum, unde e Dumnezeu? M-a uitat? M-a părăsit? Am încercat să-i „atrag atenția”: am donat mai mulți bani bisericii, am postit 3 zile săptămâna trecută, am fost la mai multe seri de rugăciune, am mers chiar și la spital în vizită la bolnavi, dar tot nimic! De parcă nu aș fi fîcut nici un efort. Dar oare ce am făcut să merit această nebăgare de seamă din partea lui Dumnezeu?

Neemia trece în revistă viața iudeilor cu toate urcușurile și coborâșurile ei. O face dinspre vederea stricăciunii lăsată în Ierusalim de către babilonieni. O face din venirea sa temporară din robie pentru ca să se întoarcă în curând înapoi. O face prin prisma realității. Cântărește tot ce li s-a întâmplat, recunoaște nu doar suveranitatea lui Dumnezeu ci și bunătatea Sa (pentru că suveranitatea fără bunătate e despotism, e dictatorie, e cruzime fără frâu, e capriciozitate de felul idolilor) și concluzionează: Dumnezeu nu are nici o vină. Ceea ce li s-a întâmplat rău ei au meritat. Ei nu au meritat mai mult sau mai bine! Ei au păcătuit iar Dumnezeu a fost drept.

Ascult câteodată la un talk show și vorbitorul este întrebat adesea ce face, și el răspunde mereu, „mai bine decât merit!” Dacă cântărești cu dreptate ceea ce meriți atunci o să vezi dreptatea lui Dumnezeu față de tine. Că de fapt, nu că Dumnezeu nu ți-a făcut destul bine, ci că ceea ce tu percepeai ca lipsa de intervenție a Domnului era de fapt reținerea Sa de a-ți răsplăti după păcatele tale.

Dumnezeu nu va fi niciodată nedrept, necinstit, lipsit de corectitudine. Bunătatea lui Dumnezeu va oferi nu ceea ce este meritat ci mult mai puțin, când e vorba despre pedeapsă și mult mai mult când e vorba de răsplătire. El ne va ține responsabili cu privire la legile Sale. Acele legi după care am vrea să trăiescă alții și care suntem de părere că sunt bune. Și promisiunile Sale pentru cel ce face binele se vor împlini într-o zi, după cum la fel se vor împlini și promisiunile față de cei ce fac răul.

În Psalmul 73, debusolat din cauza felului excepțional de viață al celor răi, psalmistul este gata să-și piardă cumpătul. Dar apoi se uită la urmă, când se trage linia: toamna se numără bobocii! Între timp, psalmistul are avantajul de a fi întotdeauna cu Domnul. Ce altceva i-ar lipsi?

Nimic. Acesta este și răspunsul tău.

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.