15 Februarie – Meditația zilnică

Psalmi 2:12 Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi cîţi se încred în El!

Îmi amintesc de când eram adolescent… Tatăl meu a fost un bun predicator. Foarte bun. Avea multe invitații la diferite biserici, dar nu i-a prea plăcut să ne lase acasă pe mama și pe cei șase copii, așa că s-a dus mai rar. De câteva ori când a plecat undeva am fost cu el. Aveam cam 16-17 ani și îmi amintesc că la o biserica mare la care predica, a ținut mesajul câteva minute, apoi le-a spus fraților că el trebuie să scadă iar fiul său trebuie să crească… și a cerut permisiunea de a mă chema la amvon ca să spun și eu câteva cuvinte. Apoi s-a dus în bancă, în rândul din față și mă urmărea cu fața bucuroasă și satisfăcută cum am predicat. Ei, predică de adolescent… dar pentru tata nu conta! Bucuria sa nu putea fi mai mare decât în clipa aceea.

Am mai întâlnit în viață numai încă un om ca tata: Aurelian Popescu. Pe când trăiam amândoi în Portland ne-am împrietenit. Nu mai eram copil… dar fratele Aurel venea și se așeza cu bucurie în rândul din față și asculta de parcă eu aș fi spus cine știe ce lucruri mari! Aurel avea felul lui de a te face să te simți bine și important; doar că pe mine felul acesta al lui de a fi mă stânjenea – eu îmi cunoșteam… măsura! Îmi plăcea la Aurel că el își lăuda fiul (pe Andrei, care acum, în dreptul său e un excelent vorbitor) cam așa cum mă lăuda tata pe mine.

Nu cred că e ciudat ca tații să-și susțină fiii și să-i admire. Dacă fiii taților sunt buni și cuminți, dacă își împlinesc chemarea, tații vor continua să trăiască prin ei și după ce ei s-au pensionat și chiar și după ce ei nu vor mai fi.

Dacă tații pământești, care în comparație cu Tatăl ceresc sunt „răi” își privesc astfel fiii, cum să-și privească Dumnezeu Tatăl Fiul?

În Psalmul 2 Dumnezeu Tatăl declară despre Fiul Său: Psalmi 2:6-7 „Totuş, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel Sfânt.” „Eu voi vesti Hotărârea Lui” -zice Unsul-„Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut. Câtă bucurie în exclamația: „Tu ești Fiul Meu!”

Treci mai departe și stai pe malurile Iordanului, în ziua în care se deschid cerurile și de dincolo de nori se aude un glas: Matei 3:17 Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” Vezi bucuria și mândria Tatălui? Apoi, du-te mai departe și hai pe muntele transfigurării, și ascultă împreună cu Petru, Iacov și Ioan încă o dată aceeași voce din ceruiri: Matei 17:5 Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!”

Să mai mergem încă un pas înainte: la înviere. Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu din veșnicie (Ioan 17:5 Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.); totuși El a fost declarat pentru omenire ca atare la învierea Sa din morți: Fapte 13:32-33 Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa făcută părinţilor noştri, Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.”

Îmi plac unele traduceri englezești: „dați cinste Fiului” e scris „sărutați pe Fiul” și imaginea nu este a unui sărut pe fața Sa binecuvântată ci la picioarele Sale, precum femeia păcătoasă: Luca 7:37-38 Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor, şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrămile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir.

Azi putem să să-L prețuim pe Fiul lui Dumnezeu. El este manifestarea dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Dar vine o zi a mâniei Sale. Noi nu prea auzim despre ea pentru că nu ne place messajul despre mânie. Dar mânia e cealaltă față a monedei cărei azi îi vedem fața înscrisă cu iubire.

Dați cinste nu înseamnă două mulțumiri din vârful buzelor, nu înseamnă o rugăciune duminica, sau o cântare „de închinare”, ca apoi să fim mulțumiți că ne-am făcut datoria religioasă față de Domnul. Mai bine aprinde o lumânare, dacă tot vrei să îți mântui urechea religioasă; o lumânare arde mai îndelung decât arde cinstea ta pentru Isus! Dar dacă vrei să-L cinstești cu adevărat, trăiește pentru El și încrede-te-n El. Cam asta înseamnă să-L cinstești.

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.