23 Februarie – Meditația zilei

Isaia 40:8 iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.

Noi suntem înconjuraţi de lucruri pieritoare. Noi înşine suntem trecători! Dacă nu ne-am uita zilnic în oglindă, şi ne-am uita doar o dată la 10 ani, ne-am speria de cum am arăta peste atâta timp! Dar noi ne uităm în oglindă zilnic, nu-i aşa, şi chiar de câteva ori pe zi şi astfel, nu ne dăm seama cât de repede trecem şi cum se înscriu pe feţele noastre semnele trecerii noastre. Mai repede observăm cum dimineaţa, când ne dăm jos din pat, trebuie să stăm o clipă pe marginea patului ca să ne educăm mădularele că acum trebuie să uite de artrită şi să se apuce să umble, să munceasă, fără să ne doară! Şi observăm cum suflăm mai greu când urcăm scările sau când umblăm mai repede. Şi observăm că ne trebuie să avem mâini mai lungi, ca să putem ţine mai departe de noi ziarul din care vrem să citim (fără ochelari).

Hainele ni se trec, încălţămintele, mobila, casele se învechesc, se rup lucruri care acum câţiva ani era în regulă… totul în jurul nostru se trece. Dar cel mai tare trecem noi, oamenii!

Câţi oameni puternici nu am văzut noi doar în timpul vieţii noastre? Oameni despre care credeam că nu vor mai trece niciodată! Pe vremea lui Ceauşescu, când am plecat din ţară, îmi făceam socotelile că cine ştie când mă voi mai întoarce să-mi văd familia! Credeam că tiranul va trăi mult, apoi va lăsa ca urmaş unul ca el (sau poate chiar şi mai rău!) şi astfel răul va perpetua în draga noastră Românie zeci şi sute de ani (vezi exemplul Coreei de Nord, unde Kim fiul e mai rău decât Kim tatăl). Şi? Într-un Crăciun pe la 1989 Dumnezeu a spus: DESTUL! Am dat doar un exemplu familiar celor mai mulţi dintre noi.

Privind din perspectiva veşniciei şi a lui Dumnezeu, Domnul îi spunea lui Isaia să adopte aceeaşi perspectivă. Imperii s-au ridicat şi oameni mari şi puternici au mai fost pe pământ. Oameni răi, tirani, despre care se credea că nu vor dispare niciodată. Dar au dispărut cu toţii. S-au dus, s-au nimicit!

Ce uşoară ar fi viaţa dacă lucrurile nu ar trece atât de repede! Dacă nu s-ar schimba în ritmul acesta! Oare ce ar crede bunicii noştri despre viaţă dacă ar putea învia în zilele acestea? Hmm. Vezi, pe vremea lor, schimbarea era mai rară şi mai puţin bruscă. Dar acum, lucrurile se schimbă cu o rapiditate că şi noi suntem luaţi prin surprindere şi ni se creiază un simţământ de incertitudine, de nesiguranţă.

Aşa sunt toţi oamenii, toate popoarele: ca iarba şi ca floarea. Pot părea utili acum, interesanţi. Par a fi ceva. Dar din punctul de vedere al lui Dumnezeu, ei sunt firavi şi trecători ca iarba. Ce este atunci veşnic? Ce rămâne? În ce merită să te încrezi, de ce să te temi?

De Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta rămâne veşnic. Dumnezeu nu se schimbă. El nu se răzgândeşte ca noi. El nu se răzgândeşte ca prietenii şi cunoscuţii noştri care ne-au promis una-alta doar pentru a uita, sau pentru a nu se mai ţine de cuvânt! Dragostea lui Dumnezeu, sfinţenia Sa, credincioşia Lui sunt lucruri pe care te poţi baza. Cuvântul lui Dumnezeu este punctul acela fix în jurul căruia se învârte întreaga creaţie şi toate vieţile. Dacă te bazezi pe Domnul, eşti şi tu stabilizat şi puternic. Carnea ţie se va nimici… dar ochii tăi, vor vedea pe Domnul, Răscumpărătorul tău!

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.