Filipeni 2:3-4 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuş. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.
Doi duşmani teribili ai fiecărui individ aflat într-o comunitate, şi implicit al comunităţii: predispoziţia la ceartă (gr. eritheia de unde vine cvântul a irita, iritare) şi la slavă deşartă (gr. kenodoxia = dorinţa de a fi lăudat). A nu face nimic motivaţi sau determinaţi de unul dintre cei doi duşmani este o propunere aproape imposibilă. Nu degeaba viaţa creştină are la baza ei lepădarea de sine, renunţarea la eu, golirea şi sărăcia duhovnicească, starea de neajutorare în care doar Domnul ne poate ajuta, doar El este suficient. Şi după cum dragostea de Dumnezeu se vede prin iubirea aproapelui nostru (Luca 10:30-37; 1 Ioan 4:20-21), la fel şi smerenia înaintea Domnului se dovedeşte prin smerenia unul în faţa celuilalt.
Este atât de uşor să fii iritat. Predispoziţia la iritare poate fi cauzată de la oboseală, probleme cu soţul/soţia/copiii, lipsa de realizări profesionale/romantice/spirituale, până la indigestie sau o bătătură la degetul de la picior. Cât despre dorinţa de a fi lăudat…, de a fi numărul unu? Cine n-o are? Cum să eviţi iritarea şi cum să scapi de dorinţa de a fi lăudat? Prin smerenie faţă de Domnul şi faţă de ceilalţi. Prin punerea intereselor altora mai presus de a noastre.
Care-s slăbiciunile tale? Şi, care-s calităţile? În loc să vezi paiul din ochiul celuilalt ocupă-te de bârna din ochiul tău! Şi, în loc să gândeşti că tu eşti mai grozav decât orcine, gândeşte-te mereu la calităţile celorlalţi. Gândeşte-te că ei sunt mai buni decât tine. Încurajează-i, laudă-i, pune-i înaintea ta.
Ştiu, pare dificil… dar e posibil! Doamne-ajută!
Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.