12 Martie – Meditația zilei

Ioan 14:23 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el.

Evanghelia după Ioan este încărcată de dragoste și părtășie. Isus locuiește cu noi și în noi, Duhul Sfânt va locui cu noi și în noi, acum Dumnezeu Tatăl și Domnul Isus vin să locuiască cu noi. Capitolul 14 chiar se deschide cu o propunere din partea Domnului Isus că în casa Tatălui există mult spațiu și că acolo El ne pregătește un loc, apoi revine pentru a lua cu El în casa Tatălui pe toți cei ce-s ai Lui ca să fie astfel întotdeauna nedespărțiți.

Perspectiva aceasta este din punctul de vedere al unei nunți la evrei, când mirele adaugă la casa părintească un spațiu al său (o cameră sau mai multe) în care se va muta cu proaspăta sa soție după nunta lor. Dar așa cum reiese din primele versete ale capitolului 14, mutarea în casa Tatălui Domnului Isus este așezată undeva în viitor. Versetul de astăzi este însă așezat mult mai aproape de astăzi. Este la timpul prezent.

Dacă Mă iubește cineva! Dar cum ar putea cineva să iubească pe Isus? Cine din proprie inițiativă caută pe Isus și-L iubește? Când noi suntem dușmanii Lui Dumnezeu? Pavel spune, Coloseni 1:21 Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum. Tot Pavel spune, Romani 5:8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Romani 5:10 aduce din nou în prim-plan dușmănia noastră față de Dumnezeu. Și tot Pavel ne spune că nici un om nu caută din propria sa voință pe Dumnezeu: Romani 3:11 Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

Apostolul Ioan ne lămurește cum este cu iubirea de Isus: 1 Ioan 4:19 Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi. Deci noi suntem căutați de Isus, apoi noi îl căutăm. El ne iubește, apoi noi întoarcem dragostea Sa care e turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt și-L iubim pe El. Acum însă, când în sfârșit îl iubim pe Isus, dovedim aceasta prin ascultarea de Cuvântul Lui. Adică, facem ce spune El. De aceea auzim mereu că dragostea nu e un sentiment ci o acțiune. Este ceva ce facem.

Ce ne spune însă versetul de mai sus este că dacă noi iubim, suntem iubiți și mai mult. Deci eu înțeleg că lucrurile sunt cam așa: Isus ne iubește, de aceea noi îl iubim. Dacă noi îl iubim, El ne iubește și mai mult, pentru că natura lui Dumnezeu este de așa fel încât El nu se lasă depășit niciodată și în nimic din ceea ce face și este El. Dacă dai, El îți dă și mai mult. Dacă îl binecuvintezi, El te binecuvintează și mai mult. Și dacă e frumos când citești că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…”, cât de frumos este să auzi acum că Dumnezeu te iubește PE TINE! Da, pe tine personal. Pe tine ca individ.

Dar cât de mult iubește Dumnezeu și cum demonstrează El iubirea Sa pentru noi? Tot cu ajutorul a unor… fapte: se mută și locuiește cu noi. Ia cu Sine întreaga Sa familie (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt) și vine în inima celui iubit. Este ca și când Dumnezeu ar veni în inima mea și ar zice, „în sfârșit, am sosit acasă!”

Iar mutarea aceea din viitor, când noi vom fi mutați la Dumnezeu acasă? Este doar pentru aceia în a căror inimă locuiește ACUM Dumnezeu împreună cu Fiul și cu Duhul Sfânt.

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.