30 Martie – Meditația zilei

Marcu 10:15  Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!”

Citeam undeva că un pastor se preagătea să plece pentru câțiva ani la Ierusalim, unde urma să fie capelan la o universitate creștină. Și-a pus o valiză mare goală pe marginea patului și apoi a plecat la treburile sale. Avea multe lucruri de pregătit și de cumpărat pentru drum.

Când s-a întors acasă de la cumpărături și-a văzut valiza închisă și pusă jos pe podea. Curios ce s-a întâmplat cu ea, dacă cumva cineva i-a pregătit-o de drum, a ridicat-o și a constatat că era ușoară.. doar că și-a dat seama că conținea ceva lucruri, nu prea multe. A pus-o pe marginea patului și a deschis-o. Înăuntru erau o bloză, niște pantaloni scurți și o pereche de șalpi.

A început să umble prin casă întrebând cine i-a pus lucrurile acelea în vașliză și așa a aflat că vinovată era nepoțica sa în vârstă de 5 ani. Când a întrebat-o ce anume a făcut-o să-i împacheteze lucrurile acelea și dacă ea nu credea că ar mai fi nevoie și de altceva, ea i-a răspus: „Dacă mergi la Ierusalim și dacă o să fii pe unde a fost Domnul Isus, și dacă vrei să fii ca Isus, nu ai nevoie de mai multe lucruri decât de o pereche de sandale, un tricou și o pereche de pantaloni scurți!”

Copiii! Ei cu întrebările și răspunsurile lor, ei cu imaginația lor! Auzi, dacă vrei să fii ca Isus îți trebuie șlapi, bluză și pantaloni scurți! Nimic altceva?

Ei bine, e nevoie de o mulțime de altceva, dar răspunsul copilului este un început, nu-i așa? Un început de la ceea ce e cel mai simplu, de la cea mai de bază nevoie. Un fel de „dacă aveți cu ce vă îmbrăca și ce mânca, este suficient (1 Tim 6:8). Noi nu facem adesea nimic pentru că avem atât de multe lucruri pe lista noastră de ce ne trebuie pentru ceea ce vrem să facem, încât adesea ne ia o viață întreagă până adunăm tot ce (credem noi că) ne trebuie.

Vedem din Evanghelii că după 3 ani de ucenicie apostolii nu știau mare lucru. Erau încă egoiști, supărăcioși, lași, lipsiți de credință. Dar Isus a înviat, a mai vorbit cu ei 40 de zile, apoi le-a spus să aștepte Duhul Sfânt și să plece la lucru. Și ei au plecat și roadele au început să se vadă. Nici nu-ți dai seama ce multe înveți și dobândești dacă pornești cu echipamentul care deja îl ai la muncă.

Dumnezeu spunea lui Ghedeon Judecători 6:14 Domnul S-a uitat la el şi a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?” Păi, dacă citești istoria lui Ghedeon, ce fel de putere avea în clipa trimiterii sale? Doar o inimă plină de frică și numai atât curaj cât să ascundă ceva alimente de cotropitori ca să nu-i moară de foame familia.

Eu cred că e nevoie de pregătire, dar nu în felul în care ne pregătim noi. Majoritatea avem deja mai multă pregătire decât o mulțime de oameni care îndeplinesc de câteva ori mai mult decât noi. Ce ne trebuie este să realizăm de ce anume avem nevoie ca să fim ca Isus. O inimă iubitoare pentru păcătoși, un mesaj de iubire a lui Dumnezeu împlinit în moartea și învierea Fiului Său și… cam atât. A, da, trimitere, dar Isus ne-a trimis când a spus să mergem în întreaga lume. Restul nu depinde de noi ci de Dumnezeu. Noi semănăm, altcineva udă și Dumnezeu face să crească.

Copilul unui prieten de-al meu a vrut odată să „conducă” mașina mea. L-am luat în brațe după volan, i-am pus mâinile pe volan și am pornit prin cartier. Desigur eu învârteam de volan și foloseam accelerația și frâna… dar el avea impresia că el conducea! S-a dus în casă atât de încântat că el a condus o mașină! Lucrarea lui Dumnezeu e în mâinile noastre numai pentru că peste mâinile noastre sunt mâinile și resursele lui Dumnezeu. Oricum, fără El nu putem face nimic.

În săptămâna aceasta de amintire a suferinței și morții Domnului Isus avem toate informațiile de care avem nevoie. Sunt „împachetate” în bagajul nostru de mii de ani. Așa că, la lucru!

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.