08 Aprilie – Meditația zilei

1 Ioan 5:21 Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin.

Citind cele de mai sus presupunem că Apostolul Ioan este în vârstă. Cine altcineva folosește calificativul de „copilași” vizavi de ceilalți? Clipele când Ioan stătea cu capul plecat pe pieptul Domnului Isus au trecut de mult… dar amintirea bătăii acelei inimi unice încă răsună în mintea lui Ioan. De asemenea răsună cuvintele Mântuitorului: „nu poate nimeni sluji la doi stăpâni”.

Există întotdeauna doi stăpâni care-s în competiție unul cu celălalt: de o parte este Dumnezeu. Întotdeauna Dumnezeu. El nu se schimbă. Dacă e vorba de categorii cărora te închini, categorii de care depinde destinul tău, categorii veșnice, atunci este necesar să ai de o parte întotdeauna pe Dumnezeu. El domină toți „dumnezeii”, ca să zicem așa.

De cealaltă parte însă, dumnezeii să schimbă de la caz la caz, de la om la om și câteodată de o zi la alta. Depinde cine câștigă competiția pentru închinarea noastră. Isus a comparat pe Dumnezeu cu Mamona. Mamona este un cuvânt care personifică averea. Reprezintă suma tuturor posesiunilor cuiva (G3126 WordStudy Dictionary).

Ce e interesant, este că în ecuație sunt puse două categorii diferite. Foarte diferite. Pe Dumnezeu nu poți să spui niciodată că… „îl ai”. Poți spune că îl cunoști (și știm cât de puțin îl cunoaștem, doar atât cât ni se descopere și cât e necesar în vederea mântuirii), că ai auzit despre El, că citești Cuvântul lui Dumnezeu, etc. Dar că îl ai? Biblia spune în cuvintele lui Solomon că cerul cerurilor nu-L poate cuprinde pe Dumnezeu. Că El nu locuiește în structuri materiale, că nu depinde de acestea. Da, e adevărat că la mântuire noi (omul lăuntric, inima) devine „templul lui Dumnezeu” dar eu înțeleg aceasta ca și cum aș cufunda un burete în ocean, apoi l-aș scoate afară și aș zice, „oceanul locuiește în acest burete”. Dumnezeu este mai mult cineva, nu ceva, și este cineva care te are pe tine. Nimeni nu poate „avea” pe Dumnezeu dacă nu este mai întâi „avut” de Dumnezeu.

De cealaltă parte, posesiunile nu-s ceva ce ne au pe noi. Fiind bunuri în general materiale, acestea sunt avute de noi. Dar și ele pot acapara atenția, respectul, ardoarea, preocuparea exclusivă, închinarea inimii noastre. Când este vorba despre descrierea procesului prin care cineva își face dumnezeu din ceva material, descrierea prorocului Ieremia (10:3 ff) arată cum se procedează. Ieremia zice că omul ia o bucată de lemn, sculptează, poleiește cu ceva material prețios, apoi îl bate cu cuie să nu se răstoarne, apoi se închină în fața obiectului creat de el. O bucată de materie.

Distanța dintre cele două categorii, de o parte Dumnezeu și de cealaltă orice altceva, este imensă. Între acestea este distanța infinitului, cum spunea cineva. Dar trebuie să fim cinstiți și să recunoaștem că orice este în partea opusă lui Dumnezeu este suficient de atrăgător. Aș putea spune că lucrurile din acel segment bat mereu la ușa inimii noastre. Fie că-s bani și avere, statut social, educație, sau alți oameni, lucrurile acelea sunt atractive. Suntem mereu atrași către ele. De aceea vine Ioan și ne spune: ai grijă. Păzește-te de idoli. De orice alt dumnezeu care te-ar atrage.

Acțiunea de a ne păzi de idoli este una permanentă. Nu vom scăpa de ai niciodată. Ei vor veni mereu căutând atenția și preocuparea noastră în detrimentul relației noastre cu adevăratul Dumnezeu. De aceea noi trebuie să fim activi în această împotrivire a noastră la idoli. Trebuie să-i identificăm și să fim mereu siguri că nu suntem posedați de ceea ce noi ar trebui să posedăm, că nu ne supunem la ceea ce ar trebui să supunem nouă.

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.