13 Aprilie – Meditația zilei

Marcu 4:35 În aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă.”

Oare ştie Isus ce fel de oameni sunt de partea cealaltă? Şi merită oare să mergem acolo la oamenii aceia, printr-o asemenea furtună ca aceea care tomai s-a iscat? Pentru că dincolo sunt Gadarenii, şi printre ei este unul care-i demonizat! Ca să nu mai vorbim că nici Gadarenii aceia nu-s cine ştie ce pocăiţi! Ei se ocupă cu creşterea porcilor, nu cu a mieilor fără cusur pentru jertfă! Şi chiar dacă noi i-am vrea, ei nu ne vor. Nu ne vor nici dacă le-am vindecat un fiu, dacă le-am eliberat un demonizat; ei nu ne vor.

Oare ştie Isus chestiile astea? Dacă da, de ce ne-a mai trimis „dincolo?” Şi de ce oare ne-a lăsat să mergem „dincolo” fără El, numai noi singuri. Uite ce furtună a dat peste noi! Aşa cum vin furtunile vieţii, pe neaşteptate. Mai ales ele vin atunci când noi suntem angajaţi să facem ceva pentru Domnul. Când ne punem la dispoziţie timpul nostru atunci suntem cel mai presaţi de timp. Când ne-am decis să dăm banii noştri atunci ni se strică frigiderul şi maşina de spălat haine. Când postim pentru ca Domnul să lucreze în câmpul Evangheliei atunci ni se îmbolnăvesc copii.

Chiar atunci s-a decis soţia să ia o pauză de la a te iubi, copiii renuinţă la a te mai asculta, un prieten devine un duşman, sau cine ştie, lovitura ţi-a venit prin poştă, printr-o factură sau o chemare la tribunal… Pe când te-ai obişnuit cu mersul pe apă şi ai început să sari, să dansezi, să arăţi şi altora cum se face, să ţii seminare cu tema „Învață Mersul pe apă în 7 sesiuni” ai început să te scufunzi şi priveşti disperat spre Isus încercând să evaluezi oare cât de departe este El? Va ajunge la timp să te prindă măcar de păr şi să te salveze? Sau te va lăsa să te scufunzi, că şi aşa nu te-ai rugat destul, nu citeşti zilnic, şi la adunare mergi numai dimineaţa din când în când.

Dincolo! Oare sunt acolo ceva potenţiali creştini? Oare putem planta o biserică acolo? Merită să confruntăm furtunile vieţii pentru cei de dincolo?

Nu de mult, eu eram „dincolo” şi tu erai „dincolo”. Cineva a trecut la noi şi ne-a adus lumina. Acum e rândul nostru să mergem mereu dincolo pentru a duce lumina celor ce n-o au. Dincolo începe în imediata mea proximitate şi se îndepărtează mereu şi mereu. Dincolo devine din ce în ce mai departe şi marea ce trebuie străbătută este mereu mai largă.

Într-o bună zi marea va fi extrem de largă şi „dincolo” va fi extrem de departe: o destinaţie extrem de comună tuturor oamenilor, fără cale de întorcere. Atunci „dincolo” va deveni „acasă”. O ultimă furtună, un ultim uragan ne va împinge corabia spre acel ţărm la care înaintea noastră a plecat „dincolo” Cel ce ne trimite astăzi dincolo la cei ce au nevoie de lumină.

Trecerea de partea cealaltă se face puţin câte puţin, zi de zi. Tu unde treci „dincolo”, de partea cealaltă? Cine-s Gadarenii tăi, cine-s cei pe care azi îi cauţi doar pentru a fi respins a câta oară? Continuă să mergi mereu, să treci mereu de partea cealaltă. Ici şi colo, din când în când cineva se va bucura că ai trecut la el sau la ea!

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.