30 Aprilie – Meditația zilei

Iacov 1:22 Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri.

O mare parte din slijba de la biserică este dedicată citirii Cuvântului și ascultării predicării acestuia. Asta bineînțeles dacă nu faci parte dintr-o biserică care are cor/orchestră/fanfară/solo/cor de copii/etc., și-n care biserică se acordă vestirii Cuvântului doar 15-20 de minute la urma convoiului de cântece. În cazul din urmă, dacă Cuvântul nu se citește acasă, dacă creștinul nu participă la un cerc de studiu biblic, dacă nu are disiplină în a citi și a medita pe cont propriu (cum de fapt ar fi normal să facă), atunci tot ce știe din Cuvânt este știut din amintiri și tot ce împlinește face din propriul sentiment de etică și de cum se cuvine.

Nu-i de mirare că vorbești cu câte cineva și citează versetul care spune că „Dumnezeu îi ajută pe cei ce se ajută singuri”. Îi întrebi unde scrie și zice că nu-și amintește, dar e sigur că a citit undeva. „Ești pastor, ar trebui să știi!” zice el. Îi spun că nu-i din Biblie și este oricum o zicală care șchioapătă din amândouă picioarele. Dar el nu crede: zice că-l duc de nas.

Deci, când citirea și ascultarea predicii există, mai rămâne ceva de făcut. Împlinirea. Facerea a ceea ce citești. Fără împlinire este ca și cum te-ai duce la sala de sport, te-ai uita acolo la sportivi, la mașinile de făcut sport, apoi ai veni acasă și-ai susține că ești și tu… sportiv sau că ai fost și ai făcut sport.

Zicea cineva că un creștin nu este creștin pentru că merge la clădirea bisericii după cum el nu este mașină dacă intră în garaj. Clădirea nu te face în mod automat creștin. Nici botezul nu te face creștin. Nici dărnicia, nici cântatul în cor sau solo, nici terminarea unei școli creștine, nici predicarea, nici scrierea de cărți „creștine”. Toate astea nu cer decât cunoștințele de rigoare și acestea pot fi dobândite prin informare, observare și învățare.

Creștin este cel ce trăiește viața împlinind Cuvântul Domnului Isus, poruncile Sale. Dacă nu împlinim ceea ce auzim și citim și știm atunci ne înșelăm. Ne tăiem craca de sub picioare, cum s-ar zice. Ne merge vestea că trăim, dar suntem morți (Apoc 3:1). Avem toate aparențele exterioare ale unui om în viață – doar nu respirăm, nu avem viață în noi.

O astfel de „viață” nu ne aduce nici un beneficiu. Aici ne păstrăm departe de plăceri și de bucuria lumii. Bucuria nașterii din nou și a mântuirii n-o avem. Ne lipsește viața veșnică și de aceea vom lipsi de la veșnica sărbătoare cu Domnul Isus după ce El va face toate lucrurile noi.

De aceea, de câte ori citești sau meditezi sau auzi un cuvânt, gândește-te ce-ți spune ție Domnul prin el? Ce scimbare trebuie să faci? În ce fel este viața ta afectată de ceea ce ai aflat? Și pentru numele lui Dumnezeu, împlinește!

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.