02 Mai – Meditația zilei

Matei 5:4  Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângîiaţi!

După o privire către cei săraci în duh, Isus îşi îndreaptă atenţia către o altă categorie de oameni: cei ce plâng! In prima dintre fericiri, am văzut că unii consideră creştinismul ca fiind o cârjă pentru neputincioşi, un mijloc de scăpare şi refugiu din faţa problemelor lumii. Dar iată că a doua fericire ni-l înfăţişează pe creştin nu rupt de realitate, ci implicat emoţional până la lacrimi în problemele din jurul său.

Lacrimile au fost adesea considerate ca un semn de slăbiciune, de moliciune a inimii cuiva. Oricum, dacă se înţelege şi se aşteaptă ca un copil sau o femeie să verse lacrimi, acest lucru nu este de dorit nici într-un caz la un bărbat! Bărbatul trebuie să fie „macho!”, cu fața de aramă, cu ochii de oțel, cu expresie impenetrabilă, dură dar hotărâtă pe fața sa. Pe de o păarte el nu e afectat sentimental de probleme, pe de alta el prezintă o imagine că el știe ce e de făcut în situația dată.

Ce te faci însă dacă ești… Ieremia? Ieremia 4:19  „Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiţei, şi strigătul de război. Ieremia 8:18  „Aş vrea să-mi alin durerea; dar mă doare inima în mine. Ieremia 8:21  „Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m-apucă groaza. Ieremia 10:19  „Vai de mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana!” „Dar eu zic: „O nenorocire a dat peste mine şi o voi suferi! Plângeri 3:51  Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetăţii mele. Plângeri 5:17  Dacă ne doare inima, dacă ni s-au întunecat ochii…

Dar dacă ești… Isus? Evrei 5:7  El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrămi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui.

Dar dacă ești psalmistul? Psalmul 6:1-9 Doamne, nu mă pedepsi cu mânia Ta, şi nu mă mustra cu urgia Ta. Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele. Sufletul mi-i îngrozit de tot; şi Tu, Doamne, până când vei zăbovi să Te înduri de mine? Întoarce-Te, Doamne, izbăveşte-mi sufletul! mântuieşte-mă, pentru îndurarea Ta! Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine; şi cine Te va lăuda în locuinţa morţilor? Nu mai pot gemând! În fiecare noapte îmi stropesc aşternutul, şi-mi scald patul în lacrămi. Mi s-a sub faţa de întristare, şi a îmbătrânit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc. Depărtaţi-vă de la mine, toţi cei ce faceţi răul! Căci Domnul a auzit glasul plângerii mele! Domnul îmi ascultă cererile, şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!

Lacrimi… Un vers de cântare spunea odată „lacrimile de durere când se vor sfârși?” Lacrimi izvorâte din dorința de libertate. Lacrimi cauzate de comiterea unui păcat. Lacrimi cauzate de starea spirituală a unui soț sau unei soții, a copiilor sau părinților. Lacrimi izvorâte din durerea unei boli care va trece, sau a unei boli incurabile, terminabile. Lacrimi determinate de o neîmplinire a vieții, precum Ana ce-și dorea un copil care parcă nu mai venea. Lacrimi provocate de vederea unor persoane dragi sau la marginea mormântului când știm că nu-i vom mai vedea pe cei dragi de această parte a veșniciei.

Ce fericire e în lacrimi? Cel ce plânge va fi mângăiat ne spune Isus. Desigur, aici este vorba despre plânsul celui ce a pornit în relația cu cerul de la sărăcia în duh. Și indiferent că lacrimile sale vor fi șterse aici sau se va coborâ în mormânt cu ochii sclădați în lacrimi, va veni o zi a întâlnirii cu Acela care poate șterge ORICE lacrimă din ochii tuturor celor prezenți la acea întâlnire.

Apocalipsa 21:3-5 Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte Sunt vrednice de crezut şi adevărate.”

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.