03 Mai – Meditația zilei

Matei 5:5 Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pământul!

Moise a fost un om blând, ni se spune (Num 12:3). Și mai găsim scris că David a poruncit oamenilor săi să se poarte cu blândețe cu fiul său răzvrătit, Absalom (2 Sam 18:5). Apariția blândeții în Vechiul Testament este extrem de sporadică și asta mă miră deoarece mi se pare că evreii nu erau un popor caracterizat prin blândețe. Mai trebuie să facem remarca că blândețea nu este una dintre caracteristicile subliniate cu precădere când cineva caută să angajeze pe cineva, când cineva se căsătorește sau chiar când cineva își alege prietenii. Alte criterii vin în prim-plan în asemenea alegeri, dar nu blândețea.

Blândețea e o caracteristică apreciată la câinele vecinului, zicea cineva. Nu este desemnat nici un ministru de război pe acest criteriu. Omul blând ni se pare moale și delicat. Termenul folosit de Isus și scris de Matei în grecește denotă că asta înseamnă blândețea. Ori moale și delicat să fie patul în care mă culc, nu un om!

Apoi faptul că Isus mai și prezice că cei blânzi vor moșteni pământul… mă lasă fără cuvinte. Cum așa? Păi pământul, nu trebuie el cucerit? Dobândit? Nu de asta alergăm din zori până-n noapte ca să cucerim pământul? Ce părinte își îndrumă copilul să fie blând când va crește mare? Nu învaţă mai degrabă urmarea unui curs natural al vieţii omeneşti, curs care se centrează asupra EU-lui, şi prin care cu ajutorul agresivităţii, superiorităţii şi impunerii se ajunge la reuşită sigură în domeniile alese?

Dacă ne amintim de primele două „fericiri”, a treia pare că se aliniază vine în mod natural cu acestea: dacă reziști la accesele de mândrie și la EU, dacă plângi din cauza păcatului propriu și al păcatului din lume atunci ești un om blând: reziști în fața mâniei, aroganței, cruzimii și intoleranței.

Blândețea nu se traduce prin timiditate, rușine și moliciune, prin lipsă de decizie. Moise era blând… dar s-a dus cu curaj de zece ori în fața lui Faraon. Ba chiar mai târziu, într-un acces de nervi a și lovit o stâncă cu bastonul, o stâncă căreia ar fi trebuit să-i vorbească, după cum îl îndrumase Domnul. Blândețea lui Moise a fost față de Maria când aceasta s-a ridicat împotriva sa. Avraam a fost blând față de Lot când a cedat în fața acestuia dreptul de a alege primul unde își va duce turmele la păscut. Știm din citire că Lot a ales câmpiile pline de verdeață ale Sodomei și Gomorei, lăsându-i unchiului său (căruia de fapt îi datora întreaga sa bunăstare) terenuri muntoase și mai puțin mănoase.

Putem caracteriza blândețea ca fiind o lipsă de mânie împotriva celor care greșesc, o lipsă de invidie. Este o încredere în Domnul, însoțită de o facere de bine cu credincioșie și mulțumire pentru ceea ce ai primit de la Domnul. Este o găsire a plăcerii în planurile lui Dumnezeu pentru tine, o lipsă de cârtire și de murmur, o lepădare a iuțimii și a supărării, un control al mâniei.

Cel blând caută să fie obiectiv vizavi de toți oamenii și toate situațiile. În timp ce nu este tolerant cu păcatul, este dispus să înțeleagă și să ierte. El refuză să răspundă cu aceeași monedă provocării celor răi. Privește lumea prin ochii și perspectiva lui Dumnezeu. Ori toate acestea nu sunt caracteristicile unui om slab și fără coloană vertebrală ci ale unui om de o ținută morală și spirituală dumnezeească.

Al Domnului este pământul… și pământul nu se cucerește. El se primește ca moștenire de la proprietarul său de drept. De aceea cei care dobândesc un caracter ca acela cerut de Dumnezeu vor primi de la Tatăl ceresc o moștenire pe care nu ai cum s-o posezi altcumva.

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.