04 Mai – Meditația zilei

Matei 5:6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!

Două dintre cele mai puternice necesități ale omului sunt aduse acum în prim plan de Domnul Isus: foamea și setea. Ele ne avertizează că e vremea să mâncăm sau să bem. Dacă nu satisfacem foamea și mai ales setea acestea se pot transforma în senzații dureroase iar trupul nostru începe să-și limiteze funcțiile până la încetarea completă sau moarte.

Domnul ne spune că este posibil ca cineva să dorească atât de mult neprihănirea încât să fie ca și când i-ar fi foame sau sete după aceasta. Neprihănire este ceva ce caracterizează pe Dumnezeu și se poate spune altfel ca fiind justiție, sau o stare de dreptate. Este o stare pe care Dumnezeu o oferă numai celui ce crede în jertfa ispășitoare a lui Isus Cristos. La neprihănire nu se poate ajunge altfel și odată ce ai gustat neprihănirea Domnului nu mai poți trăi fără ea.

Dar de ce folosște Isus foamea și setea ca indici ai nevoii după neprihănire? Pentru câteva motive.

1. Nimic nu concentrează atenția asupra unui anumit lucru precum foamea asupra mâncării și setea asupra apei. Copilului flămând îi poți zdrăngăni o jucărie în față ca să uite… și va uita pentru un minut, ca apoi să înceapă din nou să plângă. De cum îl pui la pieptul mamei el oftează liniștit și începe să mănânce; foamea dispare. Nimic nu concentrază atenţia atât de mult ca o necesitate principală a vieţii. Când ţi-e foame nu te gândeşti decât la mâncare, ţi se pare că miroase mereu a mâncare. Aşa este flămândul după neprihănire.

2. Doare. Te face incomod, neliniştit, incomfortabil. Îţi dă mereu sentimentul că ceva lipseşte, că ceva nu este întreg, că ceva nu este suficient sau complet. Durerea aceasta nu este o durere de cap, care trece cu o aspirină; este durerea majoră a vieţii. Apasă precum cancerul, sau o boală terminală. Durerea aceasta nu poate fi alinată în mod uşuratic, cu vorbe sau altceva de felul acesta.

3. Te face să-ţi asumi riscuri mari pentru găsirea de mâncare. Unii au furat, alţii au mers până acolo că au omorât. Nu demult am citit povestirea despre un sărac care a ieşit de la închisore şi după ce a căutat vreo două săptămâni de lucru şi adăpost şi nu a găsit, a intrat în plină zi, fără mască într-o bancă ca s-o jefuiască. Desigur că a fost prins imediat, şi închis din nou. Întrebat de judecător de ce a furat a spus că din disperare că nu avea adăpost şi mâncare, şi a considerat că pentru el este mai bine la închisoare… acolo cel puţin are şi una şi cealaltă.

A-ți fi foame după neprihănire înseamnă a-ți fi foame după Cristos. A-L dori pe El așa cum nu dorești altceva decât mâncarea. 1 Corinteni 1:30 Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, ne spune Apostolul Pavel. Dar până nu ești sătul de tine însuți, de ceea ce poți tu, ai tu, vrei tu, știi tu, până atunci Cristos nu devine o necesitate majoră a vieții. Până mai ai roșcove gândești că te mai descurci tu cu puterile tale. Dar când ajungi la capătul a ceea ce poți și ai tu, atunci ai nevoie de Cristos.

Mă rog să dea Dumnezeu ca să ajungem cu toții cât mai des și tot timpul la această disperare care nu poate fi satisfăcută decât de Domnul Isus, neprihănirea lui Dumnezeu oferită și nouă.

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.