25 Mai – Meditația zilei

Iov 14:1  Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.

Nu o dată am constat adevărul celor spuse de Iov mai sus. Vorbeam ieri cu un prieten și discutam de împlinirea vârstei de 60 de ani a cuiva. Prietenul meu îmi povestea că el când a împlinit 60 de ani nu a făcut mare vâlvă. Da, să fii de 60 de ani e o realizare, dar anii aceia nu-i mai ai. Au trecut. Realizarea nu e a ta, ți i-a dat cineva. Și apoi, când privești către viitor, ce mai poți spera pentru următorii 20-30 de ani, dacă cineva mai apucă vârsta aceea? Că puterile scad, părțile trupului se uzează, dormi rău, obosești mai repede, începi să uiți, nu mai ești băgat în seamă de nimeni, etc.

M-am gândit la spusele prietenului și mi-au venit în minte cuvintele lui Iov. Zilele noastre sunt scurte, oricât de lung trăim. Și viața este plină de necazuri. Dar, de ce e plină viața de necazuri? De de ne sunt scurte zilele?

Pentru că trăim ca ființe păcătoase într-o lume căzută. Despre cum ar fi fost lumea și viața în absența căderii nu știm, doar ne putem imagina o lume perfectă locuită de oameni care în cele din urmă, din curiozitate au mâncat din pomul vieții în loc de a mânca din pomul cunoașterii binelui și răului, și care acum trăiau în perfectă sănătate o viață de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Nu ar fi putut opri Dumnezeu căderea? Ba da: dar atunci nu am mai fi putut vorbi atâta de un subiect drag inimii noastre – libertatea.

Al doilea motiv care răspunde la întrebarea despre greutatea și scurtimea zilelor noastre este faptul că noi greșim. Greutăți apar din cauza unor alegeri personale. Din cauza unor asocieri greșite. Din cauza altor ființe umane din jurul nostru. Dacă nu ar fi Dumnezeu care să intervină adesea la strigătele noastre de disperare și să ne scape oare unde ar sfârși viața noastră și cu cât mai repede s-ar termina ea?

Al treilea motiv este din cauza dușmanului puternic pe care-l avem: diavolul. El s-a arătat ca sfetnic-prieten al primilor oameni dar diavolul nu este prietenul nimănui. El este marele dușman care face orice îi stă în putință să lovească în Dumnezeu prin creaturile Sale, adică prin noi. El și astăzi ca atunci în grădină și ca pe vremea Domnului Isus, ispitește deoarece el este Ispititorul prin excelență. El este acela care fură, distruge și omoară.

Și să nu uităm că deasupra la toate acestea spuse, avem de-a face cu un Dumnezeu care e Domn Suveran. Nimic nu se întâmplă fără voia și permisiunea Lui. Scurtimea vieții trebuie privită nu ca un dezavantaj ci ca ceva permis de Dumnezeu spre binele nostru: că dacă și așa ni se perimează sănătatea și ni se termină puterile, oare cum am arăta dacă am trăi cu toții 150-200 de ani? Gândește-te la aceasta! Apoi deși Dumnezeu permite să ni se întâmple lucruri prin mâna diavolului (ca în cazul lui Iov) tot El este acela care intervine și ne izbăvește și ne restaurează.

Pavel ajunge la un loc în care nu se mai roagă pentru eliberarea de țepușul său ci pentru ca să poată fi credincio față de Cristos în orice situație; pentru a-L cunoaște pe El chiar și-n suferințe și-ntr-o moarte ca a Domnului.

Pentru tine care ești creștin și ai nădejdea vieții veșnice, viața e grea și scurtă, dar când se va sfârși vei fi pentru totdeauna cu Domnul. Ce să facă cel ce nu-L cunoaște pe Isus? Cel nemântuit? El e într-o situație disperată, deși probabil că nici nu-și dă seama. Așa că, folosește viața ta de a spune cuiva ce ai găsit tu, sau mai bine zis, de către cine ai fost tu găsit!

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.