26 Mai – Meditația zilei

Fapte 16:25 Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și cântau cântări de laudă lui Dumnezeu iar cei închiși îi ascultau.

Două categorii de „închiși”: unii care oriunde s-ar afla sunt liberi, iar alții care-s de două ori închiși: o dată într-o închisoare a păcatului și a doua oară, într-o închisoare fizică, materială, ca și Pavel și Sila.

Aici în acest verset este descrisă o realitate a vieții care transcende posibilitatea noastră de a înțelege lucrurile. Pentru categoria celor ce au găsit libertatea în Cristos nu mai există închisoare. Nu mă înțelege greșit – ei mai suferă în trupurile lor. Uneori chiar gem (2 Corinteni 5:2  Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc). Se îmbolnăvesc de cancere, au diabet, artrită, trebuie să plătească taxele, să facă baie zilnic, le cad dinții și părul, obosesc, îmbătrânesc și devin neputincioși, apoi mor; câteodată sunt prigoniți tocmai pentru credința care le-a adus libertatea. În acest caz din urmă ei pot fi aruncați în temniță, pot fi bătuți, amenințați, chinuiți și chiar arși de vii sau omorâți în chip barbar. Dar ei sunt liberi cu adevărat, deoarece Adevărul-Cristos pe care l-au cunoscut i-a făcut liberi.

De aceea, pentru ei sărăcia, singurătatea, suferința, lipsurile, prigonirile, nu sunt altceva decât motive de a mai cânta o cântare spre slava lui Dumnezeu. Ei nu sunt ancorați în împrejurările vieții ci-n realitățile eterne a lui Dumnezeu. De aceea ei cântă și cântând, transformă „Valea Plângerii” într-un loc plin de izvoare (Psalmi 84:4-7 Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. Ferice de ceice-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea. Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvântări. Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion). Ei cu trupul sunt în închisoare dar cu duhul ei locuiesc în Casa lui Dumnezeu – adică, cum spune Pavel, Dumnezeu locuiește în templul trupului lor.

Ceilalți închiși, de două ori în închisoare, nu au nici o cântare. Ei doar ascultă și nu înțeleg ce se întâmplă. Apoi câteodată, și nu rareori lucrul acesta, în timpul cântărilor de laudă se cutremură închisorile. Cad lanțurile de cancer și de suferință, se deschid lacătele sărăciei și a neputinței, și asta și pentru unii și pentru alții. Dar mai important decât toate, cad cătușele păcatului care ținea sufletele în închisoarea din care nu există scăpare decât într-un singur fel.

În asemenea momente se deschide un drum; parcă se sparg zidurile de piatră, se dau la o parte pietrele grele de la ușile mormintelor în care zăceau cei de două ori închiși și văd și ei calea spre libertatea trăită de cei din prima categorie, aceea care cântă. „Ce să fac să fiu ca voi?!” întreabă ei. Și din veșnicie se aude un grai rostit prin gura celor ce laudă pe Domnul – „Crede în Domnul Isus Cristos și vei fi mântuit, tu și casa ta!”

Tu care te afli în diferite închisori ale împrejurărilor cu firea, dar ești liber cu duhul, ce faci? Cânți sau te tânguiești? Că s-ar putea ca viețile unor alți închiși să depindă de cântarea ta. Și dacă nu-ți cânți cântarea, cum va zdruncina Domnul temnițele lor și temnițele tale?

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.